Ei stiu! Sunt ironici si “superiori”. Dar nu au stat vreodata sa vada cum este? Altii dau din mana: " Frectie!" Dar este numai atat? Sau este o forma de comunicare, un mod de a uita de griji, de a ne reface fizic si psihic dupa ce ne supunem in mod repetat la atatea si atatea exagerari si stresuri. In cele ce urmeza, fara a incerca in vreun fel sa convingem, vom prezenta principalele manevre de masaj si efectele lor.

Daca la origine masajul a fost o succesiune a acestor miscari, in functie numai de intuitia celui care il aplica, astazi aceste miscari se executa intr-o anumita ordine, dupa criterii bine fundamentate, pe specificul anatomic si fiziologic al regiunii masate.

Efleurajul (netezirea sau mangaierea) este prima si ultima manevra folosita in masaj. Se executa prin alunecari lungi si ferme ale mainilor (fata palmara, varful degetelor), usoare si lente la inceput si din ce in ce mai profunde spre finalul acestei manevre.

Manevrele lente usoare si repetitive au rol de sedare, calmare a sistemului nervos, cu efect vasodilatator, pregatind subiectul pentru manevrele urmatoare .

Manevrele lente si profunde accelereaza circulatia sanguina de inapoiere, cresterea limfei, activeaza evacuarea si resobtia deseurilor produse de solicitarile musculare intense, ameliorand astfel nutritia celulelor favorizand regenerarea tesuturilor lezate.

Frictiunile se adreseaza tesuturilor mai profunde de sub piele. Sunt procedee de masaj executate cu varful degetelor, cu fata palmara a mainii sau cu pumnul strans, prin miscari circulare, profunde si ferme, ale pielii, pe tesuturile profunde sau pe zonele osoase, dure. Acestea mobilizeaza pielea si tesuturile moi de sub piele la limita naturala de tensiune a acestora. Cand se efectueaza pe regiuni intinse se executa prin miscari ample, lente si prelungi, cu efect de diminuare a incordarii nervoase generale si cu rezultate bune pentru reducerea surplusului de grasime din stratul adipos.

Cand se efectueaza pe regiuni mici sau foarte mici miscarile sunt scurte dar viguroase cu rolul de a stimula sistemul nervos, reducerea contracturilor musculare si scaderea sensibilitatii locale. Frictiunea o manevra tot atat de utila pentru a prelucra partea carnoasa a muschiului cat si pentru a actiona asupra formatiilor aponevrotice, tendoanelor, a tecilor tendinoase, asupra insertiilor musculare pe oase si a trecerilor de la tendon la muschi, in lungul tendoanelor, executand o frictiune liniara iar la punctul insertiilor o frictiune circulara

Tapotamentul se adreseaza in special stimularii traseelor nervoase care, datorita reactiei de raspuns la un stimul exterior, trimit impulsul nervos prin toate organele prin care trec aceste trasee antrenand un efect de stimulare in cascada a tuturoracestora, a tuturor fluidelor care trec prin corp si a intregului organism.

Dintre procedeele de batere cele mai indicate sunt percutarile usoare (executate cu varful degetului), tocatul ( usor, cu fata palmara a degetelor) si plescaitul alunecat la suprafata pielii. Aceste manevre au o puternica influenta asupra terminatiilor nervoase sensitive motoare si specifice, evidentiate printr-o incalzire si inrosire de durata a pielii masate. Loviturile ritmice ( tocatul, batatoritul cu intensitate mica, medie, mare) se aplica pe zonele sensibile sau chiar pe traiectul nervilor mari (acoperiti de tesuturi moi, protectoar ex: regiunea sacrala si in lungul nervului mare sciatic).

Vibratiile pielii sunt folosite ca masaje independente sau se asociaza cu netezirea, frictionarea si presiunile. Se executa manual sau mecanic. Incalzesc pielea si scad sensibilitatea acesteia. Produc o senzatie particulara de amorteala.

Vibratiile asociate cu alte manevre au efecte calmante, relaxante.Vibratiile ( manuale sau mecanice) aplicate pe nerv timp mai indelungat scad sensibilitatea si conductibilitatea lor. Repetate metodic ele activeaza circulatia in teaca nervului, favorizand nutritia si stimuland activitatea lui functionala. Efectele vibratiilor depind de amplitudinea, presiunea si durata manevrelor. Vibratiile sunt bine tolerate, constituie uneori singura manevra permisa in tratarea unor afectiuni ale nervilor.